Între un astăzi pierdut
şi un mâine timid,
sufletele au tras obloanele
şi au pus afiş: „FALIMENT„.
Speranţele au antamat
– şi ele – procedura de insolvenţă,
iar gândurile au declarat greva tăcerii.
Bat clopote în
Catedrala Mântuirii
pentru visele căzute la datorie.
Miroase a frică
la fiecare colţ de stradă,
iar în inimi a mere putrede.
Noaptebunacopii's Blog 
Pingback: PARIU «
nu-mi place frica asta! De ce nu o alungam?! Cine se crede amărâta?!
Pingback: Cafeaua e fierbinte, viata e frumoasa! « Orry
Pingback: Colţul frumos « Nataşa
Zic şi eu ca Orry…hai să alungăm frica. Hai să speriem frica.
Şi eu zic la fel ca voi, Cristian.
amar… 🙂 dar foarte patrunzator.
Te pup, draga mea!
E cumva poezia cu privire la timpuri prezente? O realitate trista cu care ma confrunt am regasit in versurile tale…
Da, este o poezie scrisă (compusă) ieri. Din păcate, cam toţi ne regăsim în ea, probabil.
Pingback: Charging! Do not disturb! :D « Ҩ Gabriela Elena
Ce triste sunt acele suflete ce raspandesc parfum de „mere putrede”…
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Strawberries, cherries and an angel’s kiss in spring
Poate niște cireșe proaspete ne vor înviora! O săptămână mult mai bună ție, nouă, tuturor! 🙂
Doamne ajută! Te îmbrăţişez, draga mea!
Cat adevar! Cat amar! 😦 Superba imbinare de idei in versuri, da’ nu doar idei, ci trairi ale tuturor romanilor. Imbratisari calde!
Te pup, draga mea! Da, am scris cam ce-am văzut şi simţit…
Pingback: Alegeri – Studenție « Cristian Dima
Versuri cât se poate de reale și de actuale, minunat îmbinate!
Mulţumesc, Mihaela şi bine ai venit! 🙂